VAZDUH

imposibil

Universul nu are nici o obligație să aibă sens pentru tine. – Neil deGrasse Tyson

Nu suntem noi atsrofizicieni, dar putem sa ne dam seama ca este aproape imposibil de inteles vastitatea nemarginita a universului in care traim.

Majoritatea povestilor scriitorii tind sa expuna diverse caractere umane, iar indiferen de cat de exotice sunt locatiile sau conceptele stiintifice din fundal, majoritatea lor sfarsesc in a descrie interactiunile, problemele, slabiciunile sau provocarile umane. La asta răspundem, este ceea ce putem înțelege cel mai bine. În practică, aceasta înseamnă că cea mai mare parte a science-fiction-ului are loc într-un mediu relativ mic, pe o planetă sau o navă spațială. Adevărata provocare este legarea povestii de emoțiile și de dimensiunile umane, în timp ce este capturata adevarata marime (enorma) a Universului însuși.

Intrebarea „Cat este de mare defapt Universul?” nu inceteaza sa cutreiere mintile oamenilor. Spunem că Universul observabil se extinde pe zeci de miliarde de ani lumină. O modalitate de a înțelege si a ne imagina mai usor distantele cosmice, omenesc vorbind, este de a le inlocui printr-o serie de pași. Primul pas: înțelegerea dimensiunii viscerale a Pământului.

Un zbor non-stop din Dubai pana in San Francisco acoperă o distanță de aproximativ 1300 km, o distanta aproximativ egală cu diametrul Pământului. Soarele este mult mai mare – diametrul său este de peste 100 de ori mai mare decât cel al Pământului. Iar distanța dintre Pământ și Soare este de aproximativ 100 de ori mai mare decat diametrul Soarelui, aproape 150 de milioane de km. Această distanță, raza orbitei Pământului în jurul Soarelui, este o măsură fundamentală în astronomie – reprezinta o unitate astronomică sau UA. Nava spațială Voyager 1, de exemplu, lansată în 1977 și călătorind cu 17 km pe secundă, este acum la 137 UA departare de la soare.

Dar stelele (sorii din vecinatate) sunt mult mai îndepărtate decât distanta parcursa de Voyager. Cel mai apropiat soare, Proxima Centauri, este la aproximativ 270.000 UA, sau 4.25 ani lumină distanță. Va trebui să aliniem 30 de milioane de Sori de-ai nostri pentru a acoperi distanta dintre Soare și Proxima Centauri. Vogonii din Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams sunt șocați că oamenii nu au călătorit în sistemul Proxima Centauri pentru a vedea anunțul de demolare al Pământului – gluma este la fel de buna pe cat de mare distanta intre cele doua sisteme solare.

Patru ani-lumină se dovedește a fi distanța medie dintre stelele din galaxia Calea Lactee, de care apartinem si noi, si Soarele nostru. O imensitate de spațiu gol! Calea Lactee conține aproximativ 300 de miliarde de stele, într-o structură vastă de aproximativ 100.000 de ani lumină în diametru.

Cu toate acestea fiind spuse, Voyager 1 ar putea ajunge in sistemul Proxima Centauri în 75.000 de ani dacă ar călători în direcția cea bună – ceea ce nu este cazul.

Scriitorii de ficțiune folosesc o varietate de trucuri pentru a acoperi aceste distanțe interstelare: punând pasagerii lor în stări de animație suspendată în timpul călătoriilor lungi sau călătorind aproape de viteza luminii (pentru a profita de dilatarea timpului prezisă în teoria lui Albert Einstein despre relativitate specială). Sau invocă răstălmăciuni, găuri de vierme sau alte fenomene nedescoperite inca.

Când astronomii au făcut primele măsurători ale galaxiei noastre cu un secol în urmă, au fost copleșiți de mărimea Universului pe care l-au cartografiat. Cel mai apropiat vecin galactic este la aproximativ 2 milioane de ani lumină distanță, în timp ce lumina din cele mai îndepărtate galaxii pe care telescoapele le pot vedea a călătorit pana la noi timp de aproximativ 13 miliarde de ani.

Unde mai pui ca nu putem vedea inca galaxiile din acele părți ale Universului de unde lumina nu a ajuns inca? Ce se află dincolo de limitele observabile ale Universului? Cum poate fi capturat un astfel de concept într-o opera de ficțiune?

Cele mai simple modele cosmologice sugerează că Universul este uniform în proprietățile sale la cele mai mari scari și se extinde pentru totdeauna. O alta varianta sugereaza ca Big Bang-ul din care s-a nascut Universul este doar unul din numarul (posibil) infinit de astfel de explozii, iar ca multiversul rezultat are o amploare cu mult (daca nu totul) peste puterea noastra de intelegere.

Adevarul este ca minunile Universului nu au nicio obligație de a face viata scriitorii de SCI-FI mai ușoara. Universul este în mare parte spațiu gol, iar distanțele dintre stelele din galaxii și între galaxiile din Univers sunt în mod incomprehensibile la scara umană. Capturarea marimii adevărate a Universului, legând-o cumva de caracterele și emoțiile umane, este o provocare descurajantă pentru orice scriitor de științifico-fantastic.

Nu ne ramane decat sa ramanem umili si uimiti de mărimea noastră infim de mică in fața cosmosului.

Articole pe aceeași temă

0 Ganduri

Raspunde