JURNAL

jurnal de capitan – decembrie 17

Indiferent in cel colt al lumii m-as afla, noiembrie si decembrie aduce la lumina toata dezamagirea, supararea si furia adunata si indesata prin colturi pe tot parcursul anului. Pentru ca acum imi dau seama ca orice as face, tot nu e destul.

In ciuda realizarilor, sunt foarte suparata ca nu am dormit deloc anul asta dar am baut in schimb tone de cafea. Sunt dezamagita ca am fost mediocra in toate miile de activitati pe care le-am dus cu chiu cu vai la sfarsit, nu am citit destul, nu am scris mai nimic (in ciuda imaginatiei mele bogate si a proiectilor  visatoare). Sunt furioasa ca mi-am atras tot felul de umbre in jur, nu am ras foarte mult si nu cred ca am reusit sa ajut nici macar o persoana anul asta.

Cred ca are sens sa simt acum ca o data ce s-a mai terminat un an, am o noua sansa sa o iau de la capat, sa-mi doresc sa astup gaurile in care tot am cazut in ultimele luni. Dar de data asta, ca la 30 de ani, o sa o iau mai usor. Mi-am propus sa nu mai pun pe lista nici una din cele 10 resolutii des intilnite de an nou – top 10 cele mai nerespectate resolutii de an nou :

  • Scapa de kilogramele in plus
  • Lasa-te complet de fumat
  • Invata ceva nou
  • Mananca mai sanatos
  • Economiseste bani
  • Petrece mai mult timp cu familia
  • Calatoreste intr-un loc nou
  • Mai putin stress
  • Voluntariat
  • Bea mai multa apa

Anul asta care vine, m-am hotarat sa fiu destul de la inceput. Nu e nimic incomplet la mine,  nu e nimic gresit cu mine. Nu mai am nevoie de nici o resolutie, nu mai trebuie sa repar nimic. Nu mai vreau nici o clauza in contract, pe care sa o incalc indubitabil pana pe 5 ianuarie. Nu mai vreau nici o lista, nici un plan.

De data asta, o sa incep dintr-un punct in care totul este (deja) in regula.

O sa ramana cateva lucruri de baza insa. Nu chiar ca o lista, ci mai mult o idee alcatuita din cateva puncte principale.

O sa fiu numai pe dos. O sa incep pentru inceput, sa caut numai motive pentru care sunt multumita. Si sa rad sau sa zambesc mereu – chiar si fortat. O sa las pe maine ce pot face astazi. O sa fiu, in loc sa fac !

O sa continuu sa-i iubesc neconditionat pe cei doi dragi mie, chiar daca din cand in cand o sa o mai dau in bara. Si ei ma iubesc neconditionat la randul lor – norocoasa de mine !

O sa invat sa imi gestionez linistea din jur si (poate chiar si pacea) interioara, un pic mai bine in fiecare zi.

Chiar daca e un ritm frenetic incontinuu in jurul meu, o sa invat sa ma grabesc incet.

Restul o sa vina de la sine.

Simplu

Articole pe aceeași temă

0 Ganduri

Raspunde