Vocația este locul în care bucuria noastră profundă satisface nevoia profundă a lumii. – Frederick Buechner
V-ați trezit vreodată gândindu-vă că nu mai sunteți ce ați fost odată? Că nu vă mai simțiți voi înșivă?
Poate nu reușiți mereu să identificați ce s-a schimbat, gradual, în viața voastră. Doar vă amintiți o viață mai simplă, lipsită de griji, mai aventuroasă. Sau poate nu ați observat o schimbare, ci mai degrabă aveți un sentiment permanent că se poate mai mult, că există ceva mai mult, dar la care nu aveți acces, orice ați face. Simțiți cu ardoare că adânc înăuntrul vostru se află un scop măreț, mai multă bucurie sau un talent ascuns, la care nu puteți ajunge.
Ce facem cu aceste sentimente? Alegem să le îngropăm, precum majoritatea oamenilor? Îndesăm aceste dorințe din ce în ce mai adânc, în timp ce urmărim cariere nesatisfăcătoare, în timp ce participăm din obligație la tot felul de activități pe care trebuie să le îndeplinim, în timp ce ne plângem de taxe și impozite, politică și afaceri, ca să avem o scuză pentru sentimentul de înfrângere pe care îl simțim?
Cei mai mulți își îngroapă visurile sub mormane de scuze, distracții și adicții – cumpărături, mâncare, televizor, reproșuri, țigări, alcool și câte și mai câte. Ani la rând, mii și milioane de vieți caută ceva. Se caută pe sine, adăugând noi lucruri materiale peste gropile create în suflet, ascunzând, de fapt, și mai adânc lucrurile pe care le caută.
Până la urmă, acesta pare lucrul cel mai sigur de făcut – să creăm o viață care funcționează, în locul uneia care durează. Suntem responsabili pentru atâtea lucruri în viața de zi cu zi, încât râvnim la soluții practice pentru a ne ușura greutățile existenței. Vise, cadouri și tot felul de pasiuni care răsar din inimile noastre nu par a se încadra în planul practic definit pentru familiile noastre, finanțele noastre sau – ironic, pentru credințele noastre. Cu toate acestea, alergând în direcția opusă dorințelor ascunse, nu ne-am simțit niciodată cu adevărat în siguranță. Mai mult decât atât, nu ne mai simțim noi înșine și acesta este cel mai neliniștitor sentiment pe care îl putem avea.
Cum să ne simțim în siguranță dacă nu mai suntem confortabili în propria noastră piele?
Cel mai sigur loc din lume în care putem să fim este centrul sufletului nostru, înconjurați de personalitatea noastră unică, încorporată în fiecare idee, decizie și experiență – lăsând la o parte fantasmele trecutului sau imaginarea viitorului.
În loc să îngropăm acele sentimente bântuitoare ale neatinsului mai mult, s-ar putea să fie o cale mai bună să ne reîntoarcem la sinele nostru original. Cu puțină răbdare și persistență, putem să redevenim noi înșine. În plus, putem ajunge să descoperim în adâncurile noastre un nou EU despre care nu știam că există.
Învățați să fiți din nou voi înșivă prin câțiva pași simpli:
- Găsiți părți din viața voastră pe care le puteți simplifica.
Unul dintre motivele pentru care nu ne putem conecta cu sufletele noastre și nu putem trăi viața pe care ne-o dorim cu adevărat este că ne îngropăm sub tot felul de complicații nefolositoare. Când ne simțim deconectați și incapabili să atingem cea mai bună variantă a noastră, putem să încercăm să ne simplificăm calendarele, agendele, dezordinea, așteptările sau distracțiile – aceasta este una dintre cele mai curajoase acțiuni pe care le putem face pentru început.
Oare așteptările noastre, despre noi sau cei din jur, sunt realiste și sănătoase? Sunt acestea înrădăcinate în comparație sau în perfecționism? Câteodată trebuie să facem un pas înapoi și să analizăm sursa.
Sau oare dificultățile financiare cauzate de cheltuieli neprevăzute umbresc visele și speranțele de a avea mai mult în viață?
Sau poate acumularea de lucruri, ca rezultat al cheltuielilor necontrolate și al timpului consumat pentru organizarea și întreținerea obiectelor, ne blochează adevăratul sine?
Simplificarea este, de fapt, o practică de evaluare a vieților noastre exterioare și interioare.
- Încetiniți ritmul.
A fi ocupat nu reprezintă o medalie de onoare pe care trebuie să o obținem. A fi ocupat ne fură energia și bucuria de a trăi o viață sănătoasă și de a avea o țintă. De fapt, când aderăm la cultura lui „a fi ocupat”, înlocuim scopul inerent cu activități generatoare de anxietate.
Fără momente de liniște, fără porțiuni de spațiu și aer în viețile noastre, nu putem să ascultăm șoaptele sufletelor noastre, care ne pot dezvălui misterele pentru care suntem pe Pământ.
Faceți un inventar al activităților voastre și identificați ce poate fi întârziat sau anulat. Analizați dacă participați la ele din obligație, pentru a-i mulțumi pe cei din jur sau pentru că sunteți cu adevărat interesați de acestea.
Poate cea mai bună întrebare este: ce ne ține departe de viața pe care ne-o dorim?
- Autoevaluați-vă.
A avea o imagine clară a potențialului nostru este la fel de important ca a ști ce ne stă în cale.
Având mai puține lucruri de care trebuie să ne îngrijim și mai mult timp să petrecem cu noi înșine, devine esențial să ne evaluăm condiția actuală. Ce este acel mai mult la care tânjim? Poate următoarele întrebări vă pot ajuta să începeți această evaluare:
Dacă ați avea tot curajul, încrederea, timpul și resursele din lume să faceți ceva, ce ați face exact?
Când erați copii, ce visați să deveniți când veți fi mari? Găsiți unele similitudini acum, ca adulți?
La ce sunteți buni? Care sunt talentele pe care cei din jur le-au observat la voi?
- Găsiți o direcție și faceți un plan.
E uimitor cât de mult pierdem concentrându-ne pe activitățile cotidiene din jurul nostru și cât de repede ignorăm ce se întâmplă înăuntrul nostru. Trebuie să găsim acel punct în care talentul și pasiunile noastre se întâlnesc.
Creați-vă o strategie ca să vă atingeți scopul. Dacă nu vă mai simțiți bine în pielea voastră, atunci căutați acel punct în timp în care ați fost voi înșivă. Cea mai bună modalitate să vă regăsiți este să identificați pasiunile și talentele care întâlnesc o nevoie a cuiva – a lumii, a partenerului, a copiilor, a colegilor etc.
- Începeți cu pași mici.
După ce reușim să ne simplificăm viețile, să scăpăm de agitație și de comparații, putem să ne acceptăm, în sfârșit, vocația. Următoarea întrebare logică este: ce facem de acum înainte?
Putem începe procesul timid, ușor, cu întrebările de la pasul 3 și să ne așezăm la loc piesele vieții, precum un puzzle. Amintiți-vă de acele momente care v-au făcut să vă simțiți că aveți un scop și în care v-ați dorit să faceți mai mult, să împărțiți cu cei din jur. Amintiți-vă ce abilități au fost recunoscute de cei din jur, cine v-a zis că aveți talent să continuați ceea ce faceți.
Aceste amintiri vor aduce la suprafață emoții puternice, care vă vor reconfirma cine sunteți. Luați aceste emoții și puneți-le la baza a ceea ce va urma să construiți, pentru a vă redescoperi și pentru a împărtăși cu cei din jur.
Disclaimer: Ne rezervăm dreptul să ne schimbăm părerile pe viitor. Poate Eul nici nu există, poate e doar o iluzie. Ideea e să pornim de undeva, să facem primul pas în căutarea vocației.
Simplu
0 Ganduri